Oare a fost Ovidiu aşa de trist cum îl arată poeziile sale? Cum poţi trăi cu atâta întuneric în suflet? Noi credem altceva.

Mai probabil este ca el să se fi bucurat de fiecare clipă. De marea nesfârşită, de briza dimineţii, de vinurile alese ale Dobrogei, de femeile cu gust de mirodenie, de bucatele înmiresmate. Nu se poate ca Ovidiu să fi supravieţuit atâta pe meleagurile noastre fără să fi fost fericit.

Şi pentru că a fost cel dintâi „cântăreţ în vorbe” al meleagurilor noastre, am hotărât ca noua noastră filosofie să fie un omagiu adus lui Ovidiu. Doar că ne exprimăm altfel. El a folosit versurile, noi ne încercăm măiestria cu aluaturi şi reţete alese.

Altfel spus, patiserie.
Poezie in patiserie inseamna creativitate si ingeniozitate, inseamna ca suntem spontani iar ajutorul venit din partea noastra te va surprinde in mod placut.

Cât timp ne va lua să ajungem la nivelul de exprimare a lui Ovidiu? Cât mai repede sperăm, însă ce contează este direcţia. Credem că o prăjitură bună are acelaşi rol ca şi o poezie care mângâie sufletul.

Amândouă aduc bucurie.

Despre Ovidiu

La începuturile erei noastre, romanii, care atunci dominau o lume întreagă, se lăsau subjugaţi de versurile unui poet a cărui operă va avea puterea să treacă peste ani şi să rezoneze şi azi în inimile cititorilor. Pentru că în afara operei lui Ovidiu, căci de cel cunoscut romanilor drept Publius Ovidius Naso este vorba, poate doar marile epopei ale lui Homer şi Vergiliu şi-au mai găsit loc în patrimoniul literaturii universale şi în bibliotecile cititorilor de azi.
Autorul Tristelor, Ponticelor sau Metamorfozelor, Ovidiu nu este doar un poet al lumiii şi al trăirilor umane, ci şi poet al nostru, cel dintâi cântăreţ al pământului românesc pe care a şi trăit mulţi ani, surghiunit în Dobrogea, la Tomis. Dar dacă talentul, recunoscut de altfel de contemporanii lui romani, nu l-a salvat de la a fi exilat, nici exilul nu şi-a pus cumva amprenta asupra talentului, cum se va vădi în Tristele şi Ponticele, scrise la Tomis.
Iar dacă locurile în care ajungi, chiar şi prin intermediul hazardului, reuşesc să te marcheze într-atât încât să le zugrăveşti în scrierile tale, cu tot cu oameni şi modul lor de viaţă, înseamnă că ai devenit şi poetul acestor meleaguri. E cazul lui Ovidiu, întâiul portretist în vocabule al Dobrogei.
Şi dacă destinul ţi se va împlini tot pe aceste meleaguri, unde de altfel îţi vei găsi şi odihna veşnică, odată în plus putem să spunem: Ovidiu este şi poetul nostru.

© 2007 Panovia - Continutul acestui site este proprietatea Panovia
si nu poate fi reprodus partial sau integral fara acordul acesteia